ultimii rapsozi din Grecesti

Nu m-am gândit până acum cu adevărat la faptul că sunt o orăşeancă… nu m-am simţit departe de nimic din ceea ce, în manuale, se numeşte “a fi român”… sunt un om al generaţiei mele, port bluze colorate, blugi, adidaşi…. Merg cu prietenii în cluburi şi împărtăşim acelaşi umor… Nu m-am gândit că ar fi ceva, poate, nenatural, în acest fel de a fi….
Aseară am mers, din nou, la Institutul Cultural Român…. Să-i văd, ca la muzeu, pe ultimii rapsozi ai lui Grigore Leşe. exponate vii ale unei lumi pe care, abia acum îmi dau seama, o regăsesc foarte vag în mine, orăşeanca…. Deşi ne-am născut şi ei şi eu pe acelaşi pământ, din aceeaşi sursă genetică….
Aseară mi-am dat seama cât “de la oraş” sunt…. clickul aparatului de fotografiat a înlocuit în mine şi în ceilalţi din jurul meu, impulsul de a ne prinde în horă, de exemplu…. Click click click click şi mă simţeam mai departe de lumea lor, a celor care, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, îşi cântau sufletul pentru ca noi să avem ce poza, ce înregistra, ce arăta. Mă bucuram oare că sunt acolo? Că îi văd? Aş fi vrut, poate, să mă întorc la sat? să trăiesc la rându-mi viaţa care a dat naştere acestei muzici? Nu…. De partea cealaltă a baricadei, râdeam hmm “superior”…. Rapsozii cântau hore, hore româneşti, cântece de nuntă, de dor …. Nana maria s-a ridicat… imperceptibil mişca picioarele, doi paşi mai mici şi-apoi unul larg ca un arc, din nou doi paşi mici, un arc, un ritm neschimbat de-atâta amar de vreme, a cărui semnificaţie nu o-nţeleg, însă, pe care nu pot să-l împărtăşesc, nu pot să intru şi eu în horă, pentru că nu simt ca şi picioarele nanei Maria, pentru că sunt departe, în lumea mea de clickuri, şi nu acolo, adevărat împreună cu (vioara), (basul), (cobza), (acordeonul), vocile rapsozilor din Oltenia, din satul Greceşti....
Sunt o orăşeancă sadea.... vă rog să mă iertaţi, am uitat să horesc.
Ei, însă, nu.

klaus maria schulze.... another great evening, with some other rare apartament recordings.... pour les soufleurs.

Dacă cineva dintr-o altă ţară, un alt oraş sau dintr-un alt timp ar veni în vizită zilele acestea în bucureşti, l-aş duce direct către una dintre staţiile de autobuz. Aş aştepta.... şi, la un moment dat, când se vor deschide uşile, voi şti exact că îi voi oferi ceva extraordinar. Pentru că, din întâmplare, la urcare, s-ar putea să nimerim într-o pădure plină cu personaje ciudate, într-un club high life, cu pian, pianist şi servicii complete sau într-o societate de bizari. Ofertă specială din partea RATB, ICR şi a trupei franceze de teatru stradal Ilotopie – la graniţa dintre artă şi realitate - o nouă formă de transport public: transport ieşit din comun.

Trei autobuze fantastice se vor plimba prin Bucureşti timp de 5 zile, în perioada 27 - 31 august, transportând utopii, vise şi călători. Noile autobuze, în varianta Arboribuz (dotat cu copaci, pamant proaspat pe jos şi chiar şi cu o fântână), High-Life Buz (pian, canapele, costume, rochii de seară) şi Bizarbuz (surpriză!) circulă pe rute obişnuite, dar propun experienţe insolite. Pot fi întâlnite în trafic, în fiecare zi pe altă linie RATB.

Călătorii sunt rugaţi să nu taxeze biletul la urcarea în autobuz, să nu se îndoiască de visele lor şi mai ales să se ţină bine de barele de susţinere pentru a nu aluneca …în alte lumi.

dimensiunea Batman

Au plimbat prin faţa ochilor noştri ultimele achiziţii tehnologice, dar nu le-au făcut să pară decât exact ceea ce sunt, de fapt: simple accesorii. Au pus miza pe fantasticul dimensiunii psihologice, pe minunea fluidă a jocului cu simboluri culturale şi au înţepat acolo unde, în cele din urmă, pe toţi partizanii societăţilor similare, ne doare. Batman a încercat să devină un erou total.

Chinezii au pus toate întrebările lor într-un simbol simplu. Yin-Yang este în momentul de faţă o emblemă aproape genială pentru tricouri, genţi, adidaşi, cercei; rămâne întrebarea; poate fi Michael Jackson; pe el se construieşte norocul - pentru că cei care aruncă în aer monezile atunci când citesc I Ching-ul poate ştiu că începutul a fost acelaşi alb-negru-negru-alb contur.

Producătorii hollywoodieni n-au inventat un nou Yin-Yang, dar au creat un Batman total, care, mai mult decât suma principiilor sale, dincolo de bine şi rău, este, încearcă să fie sens-simbol.

Povestea biblică a ultimelor zile din viaţa lui Iisus Hristos ne arată cum, schimbări bruşte de regie, din partea diferitelor puteri sociale, influenţează într-atât masele de oameni încât ele ajung să participe frenetic la răsturnarea definitivă a simbolurilor. Dincolo de orice fel de turbulenţă, imaginea lui Iisus Hristos rămâne mărturie a credinţei în ceva mai presus decât timpurile, politica, strategia, dragostea, familia: credinţa în absolut. Producătorii Batman au învăţat lecţia inscripţionată în paginile a căror importanţă este, de obicei, cuantificată în numărul de oameni - încă "răsfoitori de basme": la fel ca Iisus odinioară, Batman îşi hotărăşte singur "căderea". este soluţia finală, cea mai elocventă, cea logică. pasăre de noapte sau pasăre de "o mie şi una de nopţi" - Batman înţelege "arderea pe rugul social" doar pentru a renaşte, la fel cenuşiu, în episoadele următoare, de alte mii de bancnote, ca simbol pur.

Jokerul....

monştrii din celelalte episoade, aveau ceva mai multe braţe sau picioare decât normalul, o mască lipită evident pe feţe, justificarea că "uite-i, mami, sunt monştri, d-aia fac rău". Jokerul este, însă, un om ca toţi oamenii. două mâini, două picioare, hmm....ceva cicatrici. motivaţia lui depăşeşte suprarealismul universului monştrilor, pentru ceva cu aplicare mult mai tangibilă: suprarealul real uman. "dacă numai morţii ies vii de aici, să jucăm jocul morţilor" gândea nu demult Contele de Monte-Cristo.
Jokerul ... simbolul norocului pentru jocurile de cărţi... ce te faci când devine "realitate" şi joacă toate celelalte cărţi la cacialmaua umanului? "miracolul, taina şi autoritatea". marile principii ale Marelui Inchizitor sunt, pentru chicotelile Jokerului, micile pasiuni ale fiecăruia: familia, iubitul, iubita. acestea devin asul din mâneca lui. acestea sunt marile cărţi. marile simboluri cultural-sociale
ale noastre, proprietari fără limită deopotrivă la maşini şi la suflete.

daaaaar

Batman, mai presus de pasiunile omeneşti, găseşte cuvintele, soluţia, sensul, metafizicul: "anunţă presa!"

iar ei l-au şi răstignit pe crucea alb negru avidă a societăţii.

Este ceva putred in Batman..... poate, suntem, noi?

electrOcord

Borges mit Musik von Klaus Maria Schulze.

klaus maria schulze strikes again

not really, but might be nice. hahaaaa

european sound delta stories

aici sunt "ziceri", poze, sunete din cele trei saptamani de European Sound Delta.

http://maria_balabas.sound-delta.eu/

after one full weekend with European Sound Delta project

performance at the headphones festival le Placard, Anvers, Air Antwerpen

Originally uploaded by maria balabas

and my lips

Originally uploaded by maria balabas

masks in every way

Originally uploaded by maria balabas

elle et moi aussi

Originally uploaded by maria balabas

streets, anvers, afternoon, sales

this is how the art is done

this is how the art is done
Originally uploaded by maria balabas

one good moment with European Sound Delta