International Jazz Fest Green Hours

Două seri din patru am reuşit să ajung la ediţia pilot a primului festival internaţional de jazz desfăşurat într-un club – Green Hours – din România. International jazz fest şi-a propus promovarea jazz-ului ca muzică vie şi în continuă dezvoltare şi încurajarea noului val din jazzul românesc, reunind artişti consacraţi din străinătate şi din ţară, cu tineri şi foarte tineri muzicieni de jazz autohtoni. De asemenea, s-a urmărit şi punerea în legătura a publicului bucureştean cu mişcarea internaţională şi naţională de jazz şi cu diversele ei tedinte de manifestare.
Vineri au urcat pe scenă în deschiderea concertului Tuba Project din Statele Unite ale Americii, FM Project, adică Felix Mircea Moldovan şi Mihai Sorohan, al căror stil muzical se caracterizează drept Electro-Funky-Jazzy-House. Deşi muzica a sunat mai puţin impresionant decât descrierea ei, FM Project a fost un warm up bun, cu o cu totul altă direcţie decât ce a urmat.
A urmat Tuba Project din Statele Unite ale Americii, adică Alex Harding, saxofon şi clarinet, Lucian Ban – pian, compozitii, Bruce Williams – saxofon alto, flaute, Brandon Lewis – baterie şi Bob Stewart – tubă. Jazz la puterea America şi feeling cât cuprinde, chiar şi numai prin apariţia scenică cei 5 au fost un punct de atracţie în Bucureştiul nostru. Este întotdeauna uimitor să asculţi cum înregistrările de pe casetă pot prinde viaţă în faţa ta şi cum sunetul pe care numai ţi l-ai imaginat devine, este, realitate.

Interviuri cu Alex Harding, sax.


Brandon Lewis, percutie.


Bob Stewart, tuba.


Sâmbătă, deschidere în forţă, din fericire nu cu ploaie ci cu un rock oferit de Câmpia Libertăţii, o trupă nou formată, cu ritm şi vână, fără emfază inutilă. Fără să-şi găsească definitiv locul într-un festival de jazz, cei trei băieţi m-au făcut să-i aplaud şi să le doresc success în continuare.
A urmat, ceea ce eu consider a fi fost punctul culminant al festivalului – recitalul Trigon, formaţie de etno-jazz din Republica Moldova. "...prin Anatol Ştefăneţ şi Trigon viola îşi cucereşte dreptul de a fi considerată o prezenţă majoră pe scena, atât de diversificată, a jazzului actual” aşa apare scris în presă şi este adevărat. Recitalul de la Green Hours a fost mai mult decât o demonstraţie de virtuozitate instrumentală, mai mult decât vitalitate şi creativitate. Îmi venea să dansez, dar nu aveam unde, spaţiul din curtea Green Hours nu permitea astfel de iniţiative, iar în faţa scenei stătea toată lumea. Trigon – adică Anatol Ştefăneţ - viola, vocal, Dorel Burlacu - clape, piano, harmonica, Vali Boghean - saxofon, trompeta, flugelhorn, fluier, caval, vocal şi Gari Tverdohleb - tobe, percutie, xilofon, au spus ritm şi pasiune cu simplitatea celor care-şi cântă sufletul şi nu drămuiesc niciodată entuziasmul.

interviu cu Anatol Stefanet.

recital Cvartetul Kronos la Sala Radio/Kronos Quartet recital at the National Radio Hall

John Zorn, Recviem for a dream, Steve Reich, the Fountain, Terry Riley, Taraful Haiducilor…. Toate sub un singur nume sau, sub 4 arcuşuri. Cvartetul Kronos. Aseară în concert extraordinar la Sala Radio.
În public, în mod neobişnuit pentru studioul Mihail Jora, foarte mulţi tineri dintre cei care de obicei umplu cluburile capitalei şi nu spaţiile dedicate marii muzici. Cum au reuşit Kronos să se facă atât de cunoscuţi, în toate cercurile sociale? Pentru ei muzica nu trebuie să stea închisă în cutia tiparelor, ea trăieşte şi, numai descoperind toate feţele sale, ea va reuşi să atingă sensibilitatea auditorului. Au dreptate.
Aseară am avut parte de un recital de excepţie, în primul rând cu un program de o varietate şi o bogăţie rar întâlnite în serile muzicale din capitala noastră. Din nou m-a surpins reacţia publicului – foarte receptiv la piesele mai experimentale, neaşteptând cu tot dinadinsul hituri precum suita din filmul Recviem for a dream sau « doine » haiduceşti. Câteva obiecţii au apărut, chiar, vizavi de utilizarea unui material preînregistrat necesar ilustraţiei mai bogate a unora dintre lucrări.
Kronos au avut clasă, iar recitalul lor ar trebui înţeles de tinerii muzicieni români ca o lecţie vizavi de ideea construcţiei unui recital în manieră actuală, ca un curs de apariţie scenică, ca o pledoarie pentru sinceritatea artistică.

interviu cu David Harrington. violonist. Kronos.

cvartetul Kronos vine in Romania, pentru un concert la Sala Radio. duminica 11 mai. am reusit sa fac un interviu, inainte, cu David Harrington, cel care in 1973, a fondat cvartetul. ploua afara, am vorbit de ploaie, de muzica, timp, sunetul timpului. enjoy!

concert lansare Oliver. Poetry Pop.

În Studio Martin, aseară, a avut loc concertul pentru lansarea primului album semnat Oliver. Poetry Pop doreşte să aducă muzica şi poezia aproape de public printr-o combinaţie de energie, romantism şi subtilitate, membrii trupei spunând că vor mai întâi să creeze momente, iar abia după aceea hituri.
Oliver a luat fiinţă în 2005, avându-i în componenţă pe Doru Puşcaşu – voce şi chitară, Mircea Moroianu - chitară, Horia Gridan – bas şi Cristi Mateşan – tobe. Albumul de debut, Poetry Pop este rodul a trei ani de muncă.
„Am declinat în versuri şi muzică 12 trăiri personale. Pe cei care ne ascultă îi îndemnăm să retranspună versurile şi muzica în senzaţii. Astfel, noi nu propunem UN Poetry Pop. Există tot atâtea albume cu acest nume câte percepţii asupra muzicii noastre. Fiecare ascultator va fi deţinătorul unui album unicat prin prisma senzaţiilor pe care i le induce”, spune Mircea Moroianu.
Pentru mine concertul, prezentarea, ideile Oliver reprezintă un produs de piaţă. Chiar şi ideea de a lăsa pagini albe între coperţile CD-ului, pentru ca cei ce îl ascultă să îşi personalizeze Poetry Pop cu propriile senzaţii stârnite de muzica trupei. Nici aceasta nu convinge de sinceritatea mesajului Oliver.
Muzica lor se înscrie pe filonul Muse, cu vagi şi oarecum comice influenţe chiar şi din Vaya con Dios sau Noir Desire (pentru cei care vor asculta Bordel, de exemplu)..... În concert debordează de energie, sound-ul este lucrat, piesele sunt, însă, egale ca şi concepţie. Iar faptul că lansarea a avut loc într-un loc precum Studio Martin mă duce mai întâi cu gândul la hituri şi abia apoi la sentimentalele sau accentuat emoţionalele „momente”.
Recomand, însă, Poetry Pop tuturor celor care vor să asculte un rock pop românesc nu deosebit de original, dar bun.



si nishte poze. publicul parca era mai frumos decat cei de pe scena. fetzele erau cumva prinse altfel de emotie.

Graffiti de la Targu Mures cu Byron

Byron, unplugged in Turnul Macelarilor, in aprilie. interviu cu Dan Byron si restul de plimbare. in stil caracteristic. cu sunete, cu muzici. cu vorbe.

festivalul plai

cand prietenii te roaga, ies tiganii la iveala.

Graffiti cu Electroclown

si inca un Graffiti. de la Cluj. cu Electroclown. l-am gasit in Fabrica, in Bucuresti, la Kiss your enemy evenimentul Komunitas de dupa marele summit. l-am regasit la Cluj, intr-o ceva ceainarie din centru. am vorbit. dup-aia am facut io emisiunea asta.

Electroclown, aka Adi merge foarte bine la party-urile sau la reuniunile de oameni inteligentzi din Romania. este dj de la satra, dj cu traditie de familie, dj cu suflet si pasiune. cic cic.