jazzyspring 2008

Din cele 4 zile de festival JazzySpring, am reuşit să prind şi eu câteva concerte, vineri şi sâmbătă. Nu am ajuns la tot ce mi-aş fi dorit, dar atât cât am ascultat a fost, cu o singură excepţie, la standarde foarte înalte. În întunericul sălii Arcub am ascultat vineri formaţia Re-bop Unit cu o componenţă cel puţin internaţională - Indonezia, Italia, România - care a oferit un program în trecere de la jazzul experimental la cel aproape comercial, cu menţiunea că părţile mai libere au fost şi cele mai reuşite. A urmat Hariclea Bădescu, cu standarde cunoscute şi arhi cunoscute din repertoriul de jazz.... Hariclea nu a reuşit să imprime emoţia, expresia, profesionalismul necesare unor astfel de lucrări – pe care urechea le cunoaşte aproape fără să ştie de unde – precum Automn Leaves, Body and Soul, Summertime. Din păcate, sala s-a golit în timpul recitalului său, iar la concertul polonezilor din grupul Ollo Wallicki – Kaszebe, mai erau aproximativ 20 de persoane. De fapt, pentru mine aceştia din urmă au fost senzaţia festivalului – datorită genului abordat, nu în foarte multă legătură cu ideea de jazz, mai aproape de rock, cu influenţe folclorice dintr-o regiune poloneză, datorită sound-ului în care se regăseau deopotrivă instrumente acustice, chitară electrică, sintetizatoare şi laptop, datorită solistelor vocale – cu timbruri naturale, aproape de cântecul popular şi nu în ultimul rând, datorită energiei debordante. Ollo Wallicki – aveau un stil personal, imposibil de încadrat într-un curent predefinit pe care au ştiut să şi-l argumenteze prin toţi parametrii muzicali.

Sâmbătă am făcut cunoştinţă cu trio-ul Kent Carter. Muzica lor - combinaţie de jazz şi muzică clasică – nostalgică, acustică, simplă şi evocativă. A urmat grupul condus de saxofonistul Nicolas Simion -Transylvania Grooves. Dacă la polonezi am admirat exuberanţa tinerească, la Nicolas Simion domina maturitatea creatoare. Concepţia clară, profesionalismul interpreţilor, ritmurile frenetice, melodiile de respiraţie românească, dialogul între instrumente – toate au contribuit la imaginea unui recital de excepţie. Atât de la cea de-a treia ediţie a festivalului JazzySpring, un eveniment ce a reuşit să ofere o reală deschidere către scena de jazz actuală, să impulsioneze, poate, muzicienii autohtoni, cu siguranţă să delecteze.

aici - o piesa de semnatura Otto Wallicki. vorba unui prieten compozitor "polonezii stiu ce stiu!".