cum se face din musca opera

Un savant încearcă să găsească legile teleportării. Din dragoste, se sacrifică pentru cercetările sale şi se alege pe sine însuşi ca ultim cobai. În timpul experimentului, o muscă nevăzută încurcă mersul lucrurilor…. Savantul se transformă într-un hibrid între om şi muscă. Acesta este subiectul filmului SF/horror « Musca » - realizat mai întâi în anul 1958, cu un remake în anul 1986. Mai mult decât atât – acesta este subiectul operei semnată Howard Shore – cel care a compus muzica unor filme precum Tacerea mieilor, Philadelphia, Gladiator si care a castigat Oscarul pentru muzica triogiei Stapanul inelelor.
Opera va avea premiera mâine la teatrul Chatelet din Paris. În rolul jurnalistei – martoră a întregii poveşti: mezzosoprana Ruxandra Donose.
The Fly, Musca are o producţie menită să atragă în sălile de operă nu numai iubitorii genului ci şi pe cei ai filmului – pe lângă muzica lui Howard Shore, regia artistică aparţine lui David Cronenberg – un clasic regizor al filmelor horror, cel care a semnat, de fapt, regia filmului din 1986. La pupitrul dirijoral – Placido Domingo. În rolul « savantului-muscă » - Daniel Okulitch.
The Fly, Musca – sau despre cât de departe se pot întinde arpile operei.

Rossini goes Sex Pistols

Cenusareasa heavy metal, din stagiunea urmatoare, la Opera Nationala Romana din Bucuresti. Interviu cu regizorul austriac Peter Pawlik.


M.B. Cum a început această Cenuşăreasă? Cum a apărut personajul, proiectul, ideea?
P.P. Pentru mine, Cenuşăreasa este un personaj foarte emoţionant. Iubesc această idee, că dragostea este cea mai “puternică” putere în lume. Dragostea este victorioasă, în cele din urmă. O altă idee ar fi că, noi cei din Vest – nu ştiu cum este în România – dar noi vrem maşini luxoase, vacanţe în Caraibe, vrem să mergem în croaziere, dar toate costă bani. Noi le vrem, însă, şi nu putem aştepta, de aceea mergem la bănci şi facem credite peste credite şi plătim pentru ceva de care nu avem nevoie, de fapt.... aşa se întâmplă şi cu cele două surori, sunt atât de lacome, totdeauna vor ceva, deci – trebuie să piardă. Pe când Cenuşăreasa spune că la sfârşitul zilei, tot ce contează este dragostea.
M.B. dar, în cele din urmă, câştigă tronul.
P.P. îl câştigă pentru că nu îl doreşte.... cred că dacă nu forţezi lucrurile, ele vin către tine. Trebuie să laşi ca lumea să-şi urmeze cursul. dacă eşti suflet pur, atunci totul va fi atras înspre tine, natural. Este un mesaj naiv, dar foarte frumos.
M.B. crezi că cel care a scris povestea, poate 200 de ani înainte, a avut în vedere un mesaj orientat social? Cred că a venit dintr-o realitate....
P.P. nu ştiu dacă a fost inspirată dintr-o „true story“, poveste adevărată, aşa cum spunem acum în televiziune, dar cred că toate poveştile au acest impact moral – fii bun cu fratele tău, cu sora ta, fii modest. Eu am crescut în anii 70 – 80 şi atunci era un timp foarte “anti-autoritate”....
M.B. aproape de perioada hippie.....
P.P. nu sunt atât de bătrân dar, da.... pe-aproape pe-aproape.... deci, am experimentat eu însumi o viaţă foarte liberă, nimeni nu mi-a spus ce să fac, dar e important să te supui anumitor reguli. Cred că legile şi tradiţiile sunt cele care ne ţin împreună, legaţi, într-un fel sau altul.
M.B. ce muzică asculţi, dacă nu asculţi operă?
P.P. dacă nu ascult operă, ascult Sex Pistols, iubesc această formaţie, la fel AC/DC, tot hard rockul şi heavy metal, ascult cât de tare pot.



P.P. e foarte revigorant să nu asculţi tot timpul numai muzică clasică....
M.B. cum se combină aceste influenţe pe care le accepţi pentru urechea ta muzicală, cu opera?
P.P. merg perfect, pentru că îţi dau un sentiment de anarhie..... şi această producţie are genul ei de energie-anarhie, pentru că ceea ce am făcut, în ceea ce priveşte costumele sau mişcările – nu este chiar ceea ce s-ar aştepta publicul să vadă. Noi spunem povestea, o arătăm, dar accentuăm cât de rele sunt surorile, mergem dincolo de suprafaţa personajelor. Iar asta este heavy metal.
M.B. este o Cenuşăreasă heavy metal....
P.P. da, aşa este, Rossini devine Sex Pistols.



M.B. mă gândeam la sfârşit că, poate o idee bună pentru a face mai vie Cenuşăreasa, pentru ca povestea să fie mai credibilă, ar fi să transformăm una dintre doamnele care vine cu flori la sfârşit într-un personaj real, pe scenă. Deci, ea ar fi la început Cenuşăreasa, iar la sfârşit .....
P.P. mulţumesc pentru idee. Cred că alegerea mea regizorală, este doar o posibilitate, echipa mea şi cu mine prezentăm doar o versiune posibilă. Dar sunt alte mii asemenea, iar a mea nu este cu siguranţă cea mai bună. Este întotdeauna o încercare de a găsi ceva şi câteodată găseşti...
M.B. dar opera nu este moartă....
P.P. în nici un caz. Ai văzut tinerii de pe scenă? Au jucat excepţional, până n-au mai putut. Aceşti artişti tineri vor atrage şi audienţa tânără. Pentru că este totul atât de viu.



M.B. soprana care a interpretat-o pe Cenuşăreasa era atât de expresivă când juca părţile în care chiar era Cenuşăreasa....
P.P. dada, Maria Jinga, este o personalitate foarte caldă, joacă la fel ca o actriţă de la Hollywood, arată ca un supermodel şi cântă uaaaau.....
M.B. nu mi-a plăcut culoarea neagră pentru rochia de bal a Cenuşăresei. Cine a ales culoarea? De ce?
P.P. Barbara Burek, cea care a făcut costumele, a ales culoarea. Ea a avut ideea de a face un eveniment monden, stilat şi totodată am vrut să accentuăm discrepanţa dintre surorile lipsite de gust şi eleganta Cenuşăreasa sau Alidoro. Bărbaţii erau toţi în smoking, iar Cenuşăreasa trebuia, de asemenea, să poarte ceva cu clasă. Costumele colorate erau simbolul surorilor lipsite de gust... de aceea am ales negrul.
M.B. a fost puţin trist, pentru mine cel puţin..... cam trist pentru momentul acela.
P.P. Îmi pare rău, eu nu simt la fel.... dar asta îmi place la o producţie de operă sau la teatru. Oamenii au opinii contrare, iar apoi discută şi prin astfel de dialoguri
M.B. se poate ajunge la o concluzie diferită…
P.P. da… în fiecare cap ceva diferit se întâmplă şi oamenii sunt liberi să gândească tot ceea ce doresc.
M.B. dacă vorbesc în continuare despre punctual meu de vedere privind creaţia ta, pot să spun că m-am bucurat de aproape tot ce am văzut, mi-au plăcut decoraţiunile, te poţi regăsi în casa Cenuşăresei.
P.P. mă bucur, speram acest lucru, aceasta a fost şi ideea..... dacă am fi făcut decorurile de secol XIX, atunci ai fi putut doar să te întinzi pe spate şi să admiri povestea ca pe o telenovelă... o consumi, doar. Adusă cumva în viaţa noastră de zi cu zi, nu într-un mod exagerat, atunci poţi spune “ah, e ca la noi acasă” şi atunci poţi înţelege personajele ca oameni vii, ca tine, ca mine..... cu defectele noastre.. cred că este foarte important să îi faci pe oameni să înţeleagă că ceea ce se întâmplă pe scenă are legătură cu ei.
M.B. ce mi s-a părut puţin exagerat, mie, a fost dansul de final, când Cenuşăreasa cântă aria, iar ceilalţi dansează.... ca la discotecă. Mi s-a părut că este prea multă simbolistică modernă pentru tot ce s-a spus până atunci....
P.P. da, se poate totdeauna întâmpla aşa. Mie totuşi, încă îmi place, dar se întâmplă. Ca regizor, repeţi 6 săptămâni şi, câteodată se întâmplă să pierzi distanţa. Devii prea apropiat... după 5, 6 săptpmâni, nu mai poţi judeca. Trebuie să mergi înainte, pe pilot-automat, pentru a termina totul. Este prea târziu pentru a-ţi schimba punctul de vedere. Eşti mult prea prins..... câteodată e bine, câteodată e rău..... aşa şi cu dansul, vom vedea în reacţia audienţei, dacă le place, dacă nu – e numai vina mea.... vom vedea....

Angela Brown interview

Angela Brown a cântat săptămâna trecută în Hard Rock Cafe.



M.B. Ce gen de blues vă place mai mult şi mai mult?
A.B. Orice spune adevărul.
M.B. Cine spune adevărul în blues?
A.B. Trebuie să fie spus adevărul. Sau să fie distractiv.
M.B. deci, cine spune adevărul în blues?
A.B. Cine? Bluesul este adevărul. Dacă nu spune adevărul o ştii. Simţi. Poţi să te distrezi extraordinar şi să fii pe culmile bluesului…. Fără lacrimi în bere. Bluesul plângăcios nu este genul meu. Nu cred că este al cuiva, de fapt…. Vorbeşti despre viaţă, despre probleme, dard acă ar fi fost într-adevăr atât de serios, încât ai vrea să plângi şi noi am fi acum la casele noastre. Bluesul este făcut pentru a …. Shake off the problems. Pentruă că mâine este o nouă zi, cum spune Scarlet O’Hara.
M.B. Dar dintre giganţii bluesului Screamin’ Jay Hawkins, BB King…. Pe cine consideraţi mai aproape de adevăr ?
A.B. Am crescut cu ei. E foarte greu să aleg. E ca şi cum ai avea o familie şi ar trebui să alegi pe cine iubeşti mai mult.... nu e bine.....
M.B.Robert Johnson?
A.B. El a fost originalul.... Ma Rainey pentru femei, Robert Johnson pentru bărbaţi. Primele înregistrări, primele showuri….
M.B. bluesul spune întotdeauna adevărul, vorbeşte despre fericire.... dar bluesul merge într-o altă direcţie acum, se îmbunătăţeşte, se îmbogăţeşte....
A.B. bluesul a fost preluat şi de Backstreet Boys şi cu toate acestea şi-a păstrat direcţia....
M.B. nu cred că Backstreet Boys....
A.B. tot ce cântă Backstreet Boys sunt armonii de biserică şi ritmul, preluat din blues.
M.B. nu mai ne suflet?
A.B. suflet este doar atunci când poţi să faci ritmurile să vorbească, natural, despre tine.



M.B. cum s-a întâmplat de aţi început să cântaţi blues.
A.B. la început a fost gospelul, iar după aceea foarte uşor am căzut pe panta bluesului.... aveam 9 ani când am început să cânt.
M.B. n-aţi avut un profesor....
A.B. nu, cred că dacă aş fi avut vreun profesor, n-aş fi putut să cânt cum cânt acum. Pentru că mulţi dintre ei te învăţau să cânţi aşa..... şi io cântam
M.B. Aţi încercat să cântaţi operă?
A.B. Iubesc, iubesc.... iubesc opera, dar mult mai mult îmi plac musicalurile... deci stilul meu este mai mult „opereta“..
M.B. ce ascultaţi acasă, când nu cântaţi blues?
A.B. Ascult Maria Callas, Frank Sinatra, dar casa mea este Alberta Hunter.... avem atât de mulţi muzicieni nedescoperiţi. Am un prieten care călătoreşte din oraş în oraş ca să adune cântecele vechi, înainte de a muri. Şi sunt mai multe astfel de muzici şi tradiţii aici în Europa. Trebuie, de fapt, să mulţumesc Europei pentru că, atunci când America nu a considerat de valoare, sau nu a vrut să fie prea arsă de soare, Europa a păstrat acea tradiţie pentru noi.
M.B. Ştiţi ceva despre muzica României?
A.B..... învăţ.... am trecut prin multe genuri muzicale şi cred din tot sufletul că muzicile populare „merg“ una cu cealaltă excelent, indiferent din care parte a lumii vin....
M.B. Ce credeţi că e mai puternic în dumneavoastră.... pozele pe care le daţi lumii, jurnaliştilor, sau vocea ?
A.B. cred că sunt gândurile. Avem gânduri înainte de a vedea sau de a auzi…. Aşa că eu mă gândesc, « ei bine, ia, ia »….
M.B. cum este să vii într-o ţară precum România… nu cred că foarte mulţi dintre cei de aici ştiu ce cântaţi dumneavoastră….
A.B. nu contează! Nu am un sindrom de star, viaţa mea este a mea, muzica este a mea, nu lucrez pentru companii mari, aşa că o ofer cui vreau şi când vreau…. Dacă aş fi lucrat cu companii mari, aş fi putut fi o vedetă, dar atunci viaţa mea nu ar mai fi fost, cu adevărat a mea….. cred că voi lăsa pentru totdeauna deoparte acea parte a afacerii…..





.... concertul a fost destul de trist, nu pentru că ea ar fi cântat rău, ci pentru că locul e trist. oamenii mâncau, mai dădeau un ochi şi pe la meciul de fotbal, sunetul nu excela.... Angela, pe scenă, se răsucea şi răs-răsucea, dar nimeni nu reacţiona în vreun fel. nici locul, nici atmosfera nu îmbiau.....

noapte de sanziene

23 iunie. L-am citit şi eu, pe Mircea Eliade. Am visat, atunci, cu geamul deschis, ceruri, sânziene, sens. În anii care au trecut după ce am citit prima pagină a romanului cu nume de Noapte de Sânziene, prinsă de cotidian, aproape uitasem de momentul zânelor câmpului. Pentru noi, simbolurile se usucă şi cad....
La Vila Minovici sau casa cu clupoţei, în livadă, pentru un moment mi s-a părut că timpul s-a oprit. Un fel de domnişoară Cristina, calc printre pomi, admir doamne îmbrăcate elegant, mesele răspândite fără ordine.... la intrare mi s-a prins o sânziană în piept. Discordant cu tocurile şi coafurile, fumul îmi spune că se mănâncă mici.... hmm...

Nu, timpul nu s-a oprit, nici măcar de Sânziene. Nu iartă casele, arhitectura lor, simbolistica.

..... printre copaci stau agăţate perne, pânze, lămpi şi lucruri fără nume, obiecte create de studenţi ai Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. Puţin mai încolo – citeşti fragmente premiate într-un concurs literar.... Marius Mihalache începe să cânte la ţambalul său, Daniela Nane, hmmm, prezintă, un dans ritual cu studenţii de la Univ. Naţ. de Artă teatrală şi cinematografică şi o defilare de modă, cu rochii inspirate de sânziene şi muzică pe ritmuri africane tribale. Fumul s-a mai domolit.... nu mai miroase atât de puternic a mici.

După ce ultimul voal luminat de reflectoare a depăşit momentul de cumpănă, lumină-întuneric sau umbră-penumbră şi după ce Daniela Nane şi-a plimbat trena imensă printre pomi, în boxe a-nceput să cânte Maria Tănase. Urmcam spre ieşire şi ascultam. Ascultam un sunet ciudat, care creştea din ce în ce mai mult, cum mă apropiam de poartă. Clopoţei. Pentru toată lumea. Moment de surprinzătoare frumuseţe şi sinceritate. Uitând de orice maniere şi de orice model de comportament, toţi făceau clinc clinc din acei clopoţei mărunţi, împânzind aerul cu sunet.
A fost Noaptea de Sânziene la Vila Minovici.

despre mamaia si despre cenusareasa

exclusiv radio.

La Cenerentola la Opera la la lalalaaa

directorul Operei Nationale Romane din BUcuresti intr-un moment de maxima intensitate emotionala. si era doar o simpla conferinta de presa....

muzici si traditii in Cismigiu

Fanfare şi lăutari, târg de meşteri şi mâncare tradiţională, teatru cu animaţie şi poveşti, proiecţii de filme documentare. Ieri a fost anunţată printr-o conferinţă de presă, desfăşurarea în peroada 20 - 22 iunie la Bucureşti, în parcul Cişmigiu, a celei de a doua ediţii a Festivalului Naţional de Folclor, cu participare internaţională „Muzici şi tradiţii în Cişmigiu”. Evenimenul este organizat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Centrul De Conservare si Valorificare a Tradiţiei si creatiei Populare si Direcţia Cultură.
Anul 2008 este declarat „anul dialogului intercultural”, de aceea organizatorii au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a avea invitaţi şi de peste hotare – iar ediţia a doua a Festivalului Naţional de Folclor se bucură de participarea unor ansambluri din Croaţia , Serbia şi Republica Peru şi propune totodată o reîntoarcere sau un popas la tradiţiile culturale comune tuturor românilor. Cu alte cuvinte, lasă leliţă şi bădiţă sarmalele cotidiene şi vino să jucăm o horă, pe uliţa mare, în mijlocul satului, lângă casa lu’ dom primar şi lu domn preşedinte.... trei zile poţi să joci iarba şi plaiurile Cişmigiului, numa’ să nu care cumva să cazi în apă că po’ să dai de duhul poluării şi nu-i a bună.....
Festivalul se va deschide vineri, la ora 14:00, cu o amplă paradă a costumelor populare din întreaga ţara . Alaiul va porni din Piaţa Amzei şi va urma traseul str. Christian Thell , Calea Victoriei , sala Palatului, Piaţa Walter Marăcineanu şi se opresc la o băutură curată de prună sau de măr, colo-şa în Parcul Cişmigiu. Trei zile cum zisei. Ne vedem acolo, leliţă şi bădiţă ascultătorilor.