Accentus. Ateneul Roman. Atat.

La Ateneul Român, concert extraordinar cu ansamblul francez Accentus, fondat şi condus de Laurence Equilbey.

Înfiinţat în scopul de a interpreta opere majore ale repertoriului a capella şi de a se consacra creaţiei contemporane, Accentus este în momentul de faţă un ansamblu profesionist compus din 32 de cântăreţi care participă la cele mai importante festivaluri franceze şi internaţionale. Salutat de critica de specialitate încă de la apariţia primei sale înregistrări, Accentus a primit în anul 1995 premiul Liliane Bettencourt decernat de Academia de Arte Frumoase. Toate înregistrările discografice apărute au fost generos recompensate de presa muzicală. Discul Transcriptions, vândut în mai mult de 100 000 de exemplare, a fost nominalizat la premiile Grammy şi a obţinut un Disque d’Or în ianuarie 2008. În ceea ce o priveşte pe dirijoarea Laurence Equilbey, ea a fost numită personalitatea anului 2000 de sindicatul rfesional al criticii dramatice şi muzicale. În 2003 a fost distinsă cu Marele Premiu al Presei Muzicale Internaţionale.

Concertul din Sala Ateneului a fost un elogiu adus diversităţii sonore europene. Au fost interpretate piese aparţinând unor compozitori din Germania, Franţa, Finlanda, Suedia, Letonia, Polonia, România, Republica Cehă şi Ungaria. Uneori mi se părea că cineva ar putea desena o lume întreagă ascultând piesele o dată şi încă o dată, fiecare altfel, în explozie, păstrând rezerva, desenând linii heterofonice suave sau hotărât disonante, punctând cuvinte sau lăsându-le să se întretaie ca-n labirint. Lumea elegantă aplauda finalurile, Ateneul era mai sobru ca niciodată – decorul obişnuit al scenei fusese modificat simplu şi de efect prin draparea în negru şi amplasarea a doar câtorva lumini strategice, pe siluetele soliştilor şi pe maiestuoasa orgă. Acustica ne servea sunetele pe tavă, muzică contemporan europeană, prin aceste voci şi într-o astfel de prezentare, parcă mai aproape de noi, de sensibilitatea noastră. Este al doilea concert al anului în care muzica nouă grea sau serioasă este aplaudată la scenă deschisă în Bucureşti. Celălalt moment a fost recitalul oferit la Sala Radio de Cvartetul Kronos în aprilie. Spre deosebire de artiştii americani, francezii de la Accentus au fost parcă şi mai îndrăzneţi în alegerea titlurilor, pieselor-provocare pentru ei, deopotrivă ca şi pentru noi. Mă gândesc doar la o creaţie semnată Anders Hillborg – compozitor suedez, intitulată Muoayioum – cea mai impresionantă secvenţă a serii de ieri prin concepţie şi tehnica necesitată, un mozaic construit din precizii şi substanţă aleatorică, din foneme şi gesturi muzicale suprarealist îmbinate. Finalul, cu Lux Aeterna, un punct de referinţă pentru repertoriul coral al secolului trecut, aparţinând compozitorului maghiar, dar născut în România, Gyorgy Ligeti – ne-a lăsat în tăcere.

A fost ansamblul Accentus, condus de Laurence Equilbey, la Ateneul Român.