Lume colorată, lume cu dreadlocks, lume cu şalvari şi cu lumini în ochi. Lume dansând ca la nunta verişorului de la ţară, cu cercelul din nas zbenguindu-se suav. Lume care abia aştepta să fie frământată de ritmuri gen mămăliguţă cu brânză şi smântână, să se emoţioneze ca atunci când mănânci sarmale în Ardeal, să se energizeze ca după o zdravănă gură de palincă. Românii - fie ei chiar şi tineri cu orientări sociale-artistice-modiste-alternative, păstrează bine înfipte în sânge ritmurile străbune de dans cu chiuituri, dorul de a sălta după cum cântă lăutarul (de unde o fi el - ţigan, neamţ, tot una, să-i zică bine!!!!), setea de a strânge mândruţa aproape şi de a o juca la lumina laserelor lunar-stelare, la sunetul de greieri marcă americană super quality, la miez de noapte în inima satului - cu nume de Bucureşti.
pe scurt - am fost la Fabrica, la concertul Al Jawala.
a fost prima dată când i-am ascultat pe cei 5 în concert şi m-am molipsit şi eu, la rându-mi, de energia lor maximă. cred că, dincolo de orice plus muzical, această forţă pe care o dagajă în concert, este atuul lor principal. 2 ore să sufli în saxofoane, să baţi la tobe, să didgeridoo-ieşti - în ritm alert constant, fără nici o pauză lentă - este ceva ce nu întâlneşti foarte des, la acest nivel care să te facă să te rupi de scaun şi să dansezi. deşi melodica sau structura pieselor nu debordează de inventivitate şi, la un moment dat, nu mai distingi ultima piesă de cea care tocmai vine sau parcă a mai fost o dată, Al Jawala (pe arăbeşte - "Călătorii") sunt sinceri, sunt tineri (ca fel de a privi viaţa, arta, cariera etc) sunt plămădiţi numa' bine de cozonac de concert.
aici, jos, interviu cu Krischan, Steffi şi Markus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu