Undeva, lângă nişte coloane cu basoreliefuri aurite, ce se terminau poetic într-o marmură roz de carton, sub o cupolă ale cărei motive în tematică murdar pătratică erau realizate în tablă, cu picioarele călcând feciorelnic o marmură autentică din cel mai mare zăcământ de producţie de fabrică de culoare galben spălăcit – am ascultat, aseară, valsuri cu iz de heterofonice accente folclorice. Veţi spune că am visat….. voi reformula :
Institutul Cultural Român, seria de concerte Ultimii Rapsozi, iniţiată de Grigore Leşe, aseară cu ucrainenii de pe Tisa, din nordul Maramuresului.
Flori la pălărie, năframe, ii cu albe mâneci bufante, fuste înflorate verde verde….. cozonac pe masă şi ştergar cu însemne de viaţă şi moarte. Clickuri de tunuri fotografice….. probleme de sonorizare….. peste toate cantece de dragoste, de catanie, de nunta, zise cu sufletul, cu fluier de oi, cu acordeon de petrecere, cu glasuri cristal-curate şi infailibilă ureche muzicală, cântece din moşi strămoşi, atunci când timpul curgea şi suna altfel.
Femeile de-o parte….
Bărbaţii de alta….
O oază cu paradoxuri şi autentic, suprarealistă – aseară la ICR cu unii dintre ultimii rapsozi din Maramureş…..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu