duminică, mai 25

galerii, festival, ia Artitudine, marş, Africa........ Bucureşti?!?!



Bucureşti în ritm trepidant de artă şi festivaluri, zi, noapte, nici un fel de diferenţă.
Vineri spre sâmbătă – 12 galerii şi-au aşteptat publicul cu porţi, desene, picturi, performance-uri deschise până la 4 dimineaţa. La dezordinea din Atelierul de tranzit, la Galeria digitală şi la Galeria H’art, mi-am purtat şi eu paşii din ce în ce mai impresionaţi. În mod special – de expoziţia de colaje semnate Ion Bârlădeanu de la H’art, de personalitatea artistului, de graiul său.

Ziua de sâmbătă a-nsemnat pentru mine o oprire la cea de-a doua ediţie a festivalului organizat de Asociaţia Artfusion - „Eşti spectator, ia artitudine” – eveniment colorat şi complex dedicat antidiscriminării, sprijinului voluntariatului, atitudinii sociale. Pe terasa la Motoare, de exemplu – teatru, dar nu la modul clasic. Teatru forum.

Duminică? 25 mai. Ziua Internaţională a Africii. Şi o paradă-marş, de la Preoteasa şi până la Parcul Cişmigiu, eveniment în reţea, organizat cu participarea mai multor ONG-uri (Asociaţia Femeilor Refugiate din România, Asociaţia Komunitas, Asociaţia Artfusion). Lume pestriţă, tânără, cu tobe şi tobiţe, mărşăluind pe lângă curţi şi curioşi în ritm tribal. De ce s-au alăturat unii marşului?

Pentru că, fiind din Tunisia, mă interesează situaţia Africii şi iubesc Africa şi e important să arătăm lumii că Africa există.

Am venit pentru că este ziua Internaţională a Africii, mă interesează cultura africană şi pentru că nu sunt de acord cu poziţia Europei faţă de Africa.

În parcul Cişmigiu, cei care băteau la tobe s-au unit cu artfusioniştii şi, preţ de câteva minute, am intrat cu toţii într-un basm viu – cu tineri jongleori simplu sau fantezist îmbrăcaţi şi cu africani cărora le curge ritmul în vene. Puţin mai târziu, în Lăptărie, la concertul de închidere a festivalului „Eşti spectator, ia artitudine!” – a fost periclitată chiar viaţa celebrei terase, ameninţată cu prăbuşirea sub picioarele tinerilor mult mai entuziasmaţi decât structura de rezistenţă a vechiului teatru. Viva arta!




Niciun comentariu: