Fete de la musique

Ieri s-a desfăşurat conferinţa de presă ce a avut ca subiect ediţia 2008 a Sărbătorii Muzicii.
De câţiva ani, sub impulsul reţelei culturale franceze, România se aliniază Sărbătorii muzicii, manifestare care, doreşte să dea naştere pentru o noapte - unei stări de euforie colectivă. A început pe 21 iunie în anul 1981 şi, de atunci, mai întâi în Franţa apoi în toată Europa, este recreată an de an. Muzicieni profesionişti şi amatori invadează străzile, cafenelele, spaţiile publice şi dau frâu liber şi gratis pasiunii pentru muzică...

În acest an, în România, aproximativ treizeci de DJ francezi în tandem cu DJ români vor mixa simultan în aproape douazeci de cluburi din toată ţara. Organizatorii spun că i-au ales pentru a ilustra diversitatea de genuri, de stiluri şi de inspiraţii care dau în momentul de faţă muzicii electronice franceze o audienţă mondială.
Dacă la început am fost entuziasmată de gândul că, uau, iată – vom avea parte de un eveniment electrizant – cu premii în excursii la Paris, cu sunete noi, cu creme de la creme.... în momentul de faţă mă încearcă un sentiment de dezamăgire. Am cercetat mai atent istoricul acestei Fete de la Musique, am văzut că, într-adevăr, în alte locuri, muzica devine parte integrantă a spaţiului public şi că se oferă nu doar electro (ceea ce prin anii 80 era abia o vagă idee) – ci într-adevăr o largă şi diversă gamă muzicală. Nu este cu nimic original – vizavi de conceptul iniţial – ceea ce se va întâmpla în România în noaptea de 21 iunie, ba dimpotrivă – este o imensă limitare a fenomenului, la dimensiunea unei petreceri, cei drept, extinse. La întrebări legate de acest lucru – răspunsul că România este o ţară ex-comunistă şi sprijinul se obţine greu atunci când vine vorba de folosirea spaţiului public, rămâne nesatisfăcător.... aştept noaptea de 21 iunie, dar ştiu că Fete de la Musique va rămâne închisă unui public mult mai larg decât ar încăpea în cluburi, public pentru care ea a fost, de fapt, creată la început.